S-a-ntins tăcerea peste câmp şi mare
Când umbra înserării a apărut
Lumina dispăruse-ncet în zare
Iar luna printre nouri s-a pierdut

Se mai vedeau în tainica natură
Peste câmpii lumini de licurici
Oraşe, parcă în miniatură
Iar prin văzduh, zboruri de lilieci

S-a risipit în cioburi pe cărare
Luna printre nori croinduşi drumul
Eu îmbătat de-al nopţii înstelare
De ţara cea de vis mă prinse dorul

lar umbrele-nserări adormite
mă îmbăta privind umil spre cer
Parcă vedeam cetăţi din diamante
Având o temelie ca de fier.

Petste câmpii cu lanurile-ntinse
Vedeam mulţimii de luminiţe mici
Părea a fi un câmp de flori aprinse
Parcă era oraşul de pitici!

Oh ce splendori mi-a oferut natura
Mă minun-am văzându-i frumuseţea
ştiind căci Cel ce a întocmit Natura
E tot Acel ce a pus în noi speranţa!

Dacă aici în lumea muritoare
Aşa splendori crea-ta Dumnezeu
Ce va fi-n cer unde e veşnic soare
Lumina, o radiază Fiul Său?

Prieten drag puneţi azi o-ntrebare
n-ai vrea să vezi splendoarile de sus
viaţa pe pământ, ea va dispare
dar e un loc în cer lângă Isus.

El te aşteaptă zi de zi şi speră
Căci vei deschide ochii tăi de om,
Şi ai să vezi că dicolo de sferă
Există Dumnezeu şi El E domn.

Iar cei ce vor o nouă-mpărăţie
Are azi dreptul de a dobândi
Se cere doar credinţă şi slujire
Şi-n cer cu Dumnezeu pe veci vei fi.